Simţind Şi Vindecând '' Vindecătorul Nostru Interior Rănit'' Şi Împingerea Noastră În Servirea Altora

https://www.youtube.com/watch?v=uKeKGDmZKvA&t=333s

Feeling And Healing Our Inner ‘Wounded Healer’ And Our Push-Pull In Serving Others

2 IULIE, 2017 KALAYNA COLIBRI

Vindecarea mâinilor vindecătoare

Pe măsură ce ne mişcăm prin propriile noastre procese de ascensiune, ne putem simți chemați să-i slujim și pe alții în propriile lor procese. De fapt, se simte că mulți dintre noi simt această chemare mai profundă, și mai profundă, ce devine la fel de tare ca un vuiet, în timp ce lucrurile se ridică în lumea noastră prăbuşind sisteme și colapsând moduri de viață. Pe măsură ce, din ce în ce mai multe dintre modalitățile de a fi, se despart în jurul, și în interiorul nostru, există din ce în ce mai multă nevoie să ne ajutăm reciproc, să trecem printre dărâmături și să găsim o cale de a continua să intensificăm viața ascensionând pe toate nivelele fiinţei noastre. În plus față de această dorință de a face parte din crearea și construirea unei noi lumi, suntem chemați să fim vindecători, pentru că, undeva în noi, trebuie să fim vindecători, de dragul propriei noastre evoluţii și vindecări. Ea devine un creuzet pentru vindecare la fel ca oricare alta. Cu cât ne deschidem mai mult pentru a servi cu iubire, celorlalţi, cu atât mai adâncă este invitația în propria noastră creștere ca suflete și oameni sacri.

O întrebare pe care simt să o pun astăzi, în legătură cu această chemare de a fi un vindecator, este, ce califică o persoană să devină vindecarea necesară să o facă? La urma urmei, pentru mulţi (dacă nu toți) dintre noi, care alegem să ne extindem conștiința în fiecare moment, devenirea unui “vindecător” este mai mult sau mai puțin un drept de întâi născut. Din experienţa mea, însă, nu este un rol la care suntem îndreptățiți, nici nu ne putem aștepta la ceva “întâmplător”. Mi se pare că, avem tendinţa ca vindecători, să ieșim din creuzetele de viață cele mai dure și, de asemenea, avem tendința de a avea în interiorul nostru o reţinere profundă față de vindecarea și slujirea altora, ce au nevoie, de asemenea, să se miște și să se vindece … “Vindecarea Vindecătorului”, implică să intrăm profund în această umbră a “Vindecătorului Rănit” și, în esență, curajul nostru de a intra în acest loc, se simte ca ceea ce ne califică, mai presus de toate, să îi slujim pe alții cu sobrietate, sentiment profund empatic, compasiune autentică și respect profund pentru cine sunt Ei în suflet, inimă și trup. Nu vom avea acces autentic pentru a simți și a ține pe alții în acest fel, în timp ce anumite părți din noi încă se simt foarte mult ambivalente. Aceste ambivalenţe ar putea fi subtile, astfel că acest proces de intrare și vindecare poate fi dificil cu adevărat, ceea ce face foarte necesar când cineva se aventurează în acest teritoriu de umbră să primească ajutor de la cei care au fost acolo  Aceasta este o piesă cheie pe care o oferim în Vindecarea Deplina a Inimii și una pe care o considerăm critică pentru a putea întruchipa cu adevărat vindecarea noastră și a servi cu adevărat dragostei.

Nu pare să ajungem vreodată până în punctul în care energia noastră poate spune sincer altora: “Sunt vindecat, așa că acum pot să vă slujesc”. Mai degrabă, este vorba mai mult despre a ajunge în punctul în care putem pretinde din inimă că, “lucrez cu piesele vulnerabile, dar eu sunt destul de  înaintea ta,  pe calea mea de vindecare pe care am ales să pot servi și să te ajut să-ți găsești calea de Unde eşti acum “. Este important să reținem că “ înainte “ , nu este, “ deasupra “, și dacă vindecătorul cu care lucrăm nu simte că este înaintea noastră personificând ceva ce am dori să întrupăm, având o poziţie, ca și cum e mai presus decât ceilalţi, acesta este un semn sigur al unei revendicări neautentice a vindecării lui și ar putea avea nevoie să se verifice unde se află cu dragostea sa.

În cele din urmă, ceea ce pare să ne “califice” nu înseamnă certificări, deși, desigur, aceste inițiative ne pot ajuta și ne pot duce, de asemenea, la căile pe care trebuie să le folosim. În schimb, viața este calificativul final, precum și auto-autoritatea smerită, care este, de asemenea, necesară. Cu toate acestea, unele părți din noi care pretind autoritate pentru ceva ce noi / nu am trăit încă sau nu ne-am încredințat, creează un tonus fragil acestei pretenții, iar tragerea noastră de alții pentru a-i servi, nu va fi ceea ce într-adevăr dorim să fie. Presiunea în jurul oamenilor sau umanității în general și, de asemenea, în jurul unui stil de viață sănătos pentru a fi cu noi înşine acolo unde este un spaţiu vast, şi să lucrăm la părţile noastre de suflet, sunt toate indicii ale necesităţii de a ne întoarce spre interiorul ce păstrează sentimentul, “Vindecător Rănit”, care ar putea fi una sau mai multe părţi ale noastre, şi a lucra la vindecarea lor. Să ne asumăm acest rol folosind darurile noastre vindecătoare pentru a lucra, mai întâi ca prioritate numărul unu, iubindu-le.

Este un dar să fim lăsaţi cu adevărat, ca vindecători, să ne prăbușim într-o nevoie umilă de a continua vindecarea pe mai multe niveluri. De acest dar nu se poate decât să beneficiem noi și oamenii pe care suntem chemați să îi servim.

https://soulfullheartblog.com/author/kalaynacolibri/

Traducere: Ambarees