The Missing Character Of The Creation Story

by Andriana Eloha,

La începuturi, Dumnezeirea era Vid şi Linişte; pură, misterioasă, enigmatică, un întuneric uluitor într-o stare de profunzime infinită care nu poate fi definită sau descrisă, poate fi doar experimentată. Acest Vid și Linişte conțineau toate posibilitățile și toate formele care ar putea exista. Aceste forme originale aveau în conţinut celelalte forme. Primele forme aveau potențialul imaginaţiei.

Apoi, o parte a Dumnezeirii a născut Lumina, iar Lumina era partea activă și acționândă a Dumnezeirii, partea definită a ei. Această Lumină a fost Prima Conștiință, Prima Stare de Vibrație care conținea toate vibrațiile.

Prima Lumină avea un sentiment de individualitate față de ea, era în unitate cu Liniştea și Unicitatea Vidului.  Și așa au fiinţat Două din Unul. Dar în esență, exista doar Unul.

Apoi Lumina care a ieșit din Imaginația Vidului a început să-și exprime imaginația printr-o multitudine de forme care puteau crea, exprimând astfel imaginația Vidului. Și așa au fiinţat Trei din cele Două. Dar în esență, exista doar Unul.

Apoi, formele multiple s-au unit în grupuri de vibrații similare, creând modele ce au început Marele Dans al Creației. Și așa au luat ființă Patru dintre cei Trei, dar în Realitate exista doar Unul.

Toate formele secundare, constând din Sinele Sfânt al Vidului original și al Primei Lumini, s-au angajat într-un proces de auto-exprimare spontană și foarte creativă în Conștientizarea Vocii, care a fost peste tot.

Un grup de astfel de forme-conștiințe care aveau intenții similare, au început să-și exprime Imaginația Dumnezeirii prin crearea Pământului Multi-Conștient.

În primul rând, au creat două densități, Cerul și Pământul care au fost parte dintre ele în dragoste și sprijin unul al celuilalt. Și a fost bine, adică a fost funcțional și auto-sustenabil.

Apoi, în cele două densități, prin vibrația modelelor secundare, acest grup de Sfinte Conștiințe, care au exprimat capacitățile creative ale Dumnezeirii prin creația lor, au creat modele de guvernare inferioare. Modelele inferioare de conducere au fost în legătură cu o reflectare a modelelor mai înalte, provenite de la Dumnezeire. În acest mod, au apărut Ziua și Noaptea, Pământul și Apele și așa mai departe.

În sfârșit, Conștiința de Lumină a creat o Ființă Umană în imaginea Dumnezeirii. Și au fost Unul.

Acest grup original de Conștiințe de Lumină care au creat Pământul și Ființa Umană în imaginea Dumnezeirii au creat pornind de la principiul Unității, conform Legii Originale a Inimii, așa că orice ar fi creat ar fi avut și ar fi păstrat legătura cu Dumnezeu, și astfel ar fi fost în mod natural la fel de bun ca atunci când a fost creat, adică foarte funcțional.

După ce a creat o Ființă Umană, care a fost întreagă, sfântă, completă și foarte capabilă să creeze ceva în chipul Dumnezeirii, grupul Conștiinței de Lumină a plecat.

Între timp, a apărut o creatură care s-a despărțit de Dumnezeire, făcând imediat acea creatură disfuncțională, adică rea.

Înafara legăturii cu Dumnezeirea, creatura malefică nu mai putea funcționa bine. Ea a devenit rapid auto-deficitară și a început să caute înlocuitorul Zeității pentru a compensa “disfuncționalitatea” ei severă, care nu numai că a făcut imposibilă creația ei, dar, de asemenea, această disfuncționalitate i-a crescut în multe moduri.

Singura creatură printre toate celelalte creaturi de care creatura rea ​​era conștientă în vecinătatea sa, care seamănă cel mai mult cu Dumnezeirea, era Ființa din partea Umană. Atunci, el a despărțit-o în partea umană a altui Unic Om Fiinţă Sfântă. Apoi a îndemnat-o pe ea, și pe om să “mănânce un rod din pomul minții”. Oricine mănâncă acest fruct începe să vadă totul ca fiind separat de toate celelalte. Apoi, aceasta  duce la pierderea instantanee a conștiinței și legăturii cu Dumnezeirea,  uitarea capacităţii sale de a crea ca ea și împreună cu ea.

Care a fost scopul și planul creatorului disfuncţional, care a vrut să-i forțeze pe Uman și pe Ființă să creeze împreună cu și pentru creatura malefică? O dată ce acea persoană nu mai ştia că este Om şi Fiinţă creatura malefică se poziționează pe sine ca fiind Dumnezeirea. El s-a poziționat ca o Zeitate care a fost mai târziu redusă la Dumnezeu, care a fost prezentat ca o entitate foarte posesivă și lipsită de iubire (creatura răutăcioasă însuși), care trebuie să fie în mod constant servită și închinată, altfel devine furioasă, distrugătoare și însetată de sânge.

Cele două părți ale Ființei Umane s-au separat una de cealaltă și de Dumnezeire. Mintea, pe care au dobândit-o, a început să împartă totul înăuntru și înăuntrul lor, iar activitatea ei divizională a început să fie venerată și glorificată. Ei s-au separat, de asemenea, de Legea Originală a Inimii, care ulterior a fost uitată complet și amândoi s-au transformat în imaginea creată malefică, creând pentru el și cu el.

.. și de-a lungul ei a durat destul timp, pentru că de atunci: Oamenii și Ființele s-au separat de alți Oameni și Ființe. Apoi s-au separat de natură, de planetă, de stele, de soare și de restul creației. Și în cele din urmă, fiecare dintre ei s-a separat de ei înșiși, în ei înșiși, ei nu s-au oprit acolo încă, și și-au separat sentimentele de gândurile lor, mințile lor din inimile lor, trupurile lor din sufletele lor, lumea interioară din lumea lor exterioară, Cauza de la efect, până când în sfârșit într-o zi, toți au intrat într-o stare de mega confuzie. Oamenii și ființele stăteau acolo, în mijlocul lumii separate, căutându-se pe ei înșiși!

… Apoi Dumnezeirea a fost confundată de confuzia care era Creată de Oameni și Ființe. Ori de câte ori oamenii și ființele arătau, nu puteau vedea decât Nimic Misterios. Nimicul Misterios nu s-a întâmplat să fie indivizibil, indiferent cât de mult și cât de greu oamenii sau ființele au încercat să facă mai multă separare, nu s-a încheiat cu nimic separat.

Deci, în cele din urmă, atât oamenii, cât și ființele au renunțat la activitatea de separare obsesivă și au devenit brusc conștienți de faptul că Nimicul lor Misterios nu le era conștient. Puțin mai târziu, ei și-au dat seama de conștiința lor. Deci, acum erau patru: Conștiința, Nimicul Uman, Ființa și Misterul. Omul s-a reunit cu Ființa, și Ființa Umană a realizat că Nimicul Misterios și Conștientizarea faptului că este conștient este unul și același lucru. În acest moment Ființa Umană s-a reunit cu totul și a devenit conștientă de Dumnezeire. Ființa Umană s-a reunit apoi cu Dumnezeirea.

Partea II

Apoi … apele inferioare s-au alăturat apelor superioare, pământul s-a alăturat cerului, Ziua Unită cu Noaptea și Lumina a devenit una cu Vidul. Și totul a devenit unul cu Dumnezeirea. Și nu era decât Dumnezeire. Fără Timp, Fără Spațiu, numai Prezență.

Partea III

Nu poate fi scrisă.

Andriana

http://in5d.com/the-missing-character-of-the-creation-story/

Traducere: Ambarees