Aşteaptă o lume de făcut

Încă  rămasă sub impresia ultimului articol la care am lucrat, aceste flori proaspete mi-au sugerat ca privind petalele, precum  ar fi câte o cuantă purtătoare de informaţie, să îmi ofer răgazul, să aşez mai bine înţelegerea acestui buchet de imagini… Cel despre Limbajul Luminii. Ideea este să privesc mai bine spre conţinutul mesajului. Voi putea să înţeleg ceea ce este reprezentativ propriei mele percepţii, desigur.

Atât de firesc este totul, primim un pachet de informaţii în Lumină, informaţii pe care adeseori nici nu le despachetăm. Plecând din acest loc întrebarea mea este, oare de câte ori ne-a fost cerut să oferim Lumină noi înşine. Lumină prin Iubire. Oare de câte ori am ştiut sau am dorit să oferim aceasta, şi de câte ori a fost primit?! Incipient sau nu, pentru mine este un fel de, “Evrika” al relaţiilor. Poate fi văzută şi aşa. De fapt doar aşa, argumentând, că printr-un altul primim atingerile ce scot din noi armoniile sau dizgraţiile în care am căzut, şi le ţinem bine ascunse, să nu fim văzuţi, şi apoi să speriem, pierzându-ne şi ultimul gram de demnitate de care mai stăm agăţaţi…

Revenind, Lumina aceasta, pe care am supus-o sub lupa credinţelor…. Nu-mi vine să cred, cât de simplu rezolvă insurmontabilitatea neânţelegerilor iscate în dialoguri.

Îmi vine să întreb, pe mine acum, deoarece pe mine mă am cel mai la îndemână: “Ai dăruit cuvinte din Lumină şi deschiderea inimii?” “Ai blocat cuvinte venite din Lumină şi bucuria inimii?”

Având acum în apropiere sufletească, această înţelegere, ştiu… Să învăţ, să dărui din Lumina gândurilor, să învăţ să primesc cuvintele/imagini, pe care are să mi le spună Lumina… Preţios Dar.  Aşteaptă o lume de făcut…din desăvârşirea propriei lumi.

Ambarees, cu drag!