ceti

LoveHasWon Special Message~The Myth of Adulting, 08 mai 2019

De Archeia Aurora & Archeia Hope si  Echipajul de la Sol, al Primei Echipe de Contact

Ca oameni, suntem învățați la o anumită vârstă că “noi nu mai suntem copii”. În mod inevitabil, suntem impulsionați să fim “adulți” și, prin urmare, vine vorba de multe reacții pre-programate și condiționate și măști, pe care trebuie să le punem pentru a supraviețui în lumea adulților. Suntem învățați să ne împietrim, să ne punem deoparte sentimentele în numele gândirii raționale, și să vedem totul, ca pe o problemă mai degrabă, decât ca pe o experiență.

Copiii în stare naturală sunt iubitori, deschişi, creativi, intuitivi și plini de sentimente. Copiii nu au aceleași construcții mentale pe care le au adulții, deoarece sunt în stare naturală de mirare și acceptare. Ei sunt vulnerabili și sensibili, dar și plini de bucurie și râs. La un moment dat ni se spune să “creştem”. Implicațiile acestui fapt pun o limită asupra acestor stări naturale și obligă copilul să se opună înclinațiilor sale naturale. Aceasta este momentul în care EGO-ul intră şi preia pe deplin. Creștem și ni se spune să ne temem de tot, și să analizăm, și să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce încă nu se întâmplă. Suntem învățați să fim cu neîncredere în lumea în care trăim.

Cea mai proastă parte a programării “adulților” este că totul devine mai degrabă limitat decât expansiv. Dacă ați întreba un copil care este culoarea sa preferată, probabil vă va spune 6 culori diferite. Dacă îl întrebați cine este cel mai bun prieten al său, probabil că nu va putea alege unul. Dragostea copiilor este deschisă și nesfârșită, și se luptă să o restrângă, așa cum o fac adulții programați. Ei nu înțeleg de ce nu pot avea şi înghețată, și prăjituri și aripioare de pui, de ce trebuie să aleagă un singur lucru?

Mintea EGO poate crea doar limitări, nu are capacitatea să se extindă. Prin urmare, copilul este învățat că nu poate decât să iubească un lucru, o singură persoană, o jucărie etc. Noi îi învățăm că dragostea este singulară și atașată de ceva specific. Daunele cauzate de acest lucru determină copilul să nu înțeleagă, până când copilul crește și începem să vedem cum această dragoste atașată creează o disfuncție masivă. Copiii, ca adulţi, încep să se atașeze de oameni, locuri și lucruri, deoarece, sunt învățați că aceste lucruri specifice sunt doar pentru ei și pentru ei înșiși. Copiii nu sunt învățați în mod corespunzător, arătându-li-se că totul și toată lumea sunt Unu, și că nu există nicio proprietate asupra a nimic.

Adevărul este că suntem TOȚI copii. Conceptul de “creștere” și “adult” este un concept EGO. Acum, există o diferență între comportamentul copilăresc și esența copilului. Comportamentul copilăresc este, de fapt, disfuncția creată prin forțarea, să încercăm să punem o mască de adulți. Ființa este încă înăuntru, ca un copil, dar a fost atât de întărită și condiționată să îşi mascheze esența interioară, adesea recurge la comportamentul copiilor, deoarece nu a integrat în mod corespunzător acel aspect al său însăşi. Cei care nu au experimentat deplin mirarea copilului sau au luat-o de la ei prin programarea ego-ului, aleg comportamente copilărești, pentru că nu știu cum să răspundă în mod adecvat anumitor situații sau mediului lor. Învățaţi copilul să îmbrățișeze mirarea sa copilărească, mai degrabă decât să o acopere sau să o mascheze, permiteţi creativității să continue să curgă chiar și după ce copilul creşte.

Toți oamenii sunt copii în inimă. Căutăm aceleași lucruri precum copiii - dragostea, bucuria, expresia, jocul, imaginația. Problema cu adulții este că ne înfrângem tot ceea ce face, ca sufletele noastre să fie împlinite. Noi devenim ființe, care îşi ascund sentimentele în teama că vom fi judecați, respinși sau ridiculizați pentru ele. Așadar, ne dăm deoparte emoțiile provocând disfuncții interne, care conduc la control, dramă, manipulare, proiecție etc. Noi favorizăm “responsabilitatea” în fața bucuriei și ne împotmolim într-un ciclu nesfârșit de căutare a validării înafara iubirii de sine. Datorită traumelor pe care le-am experimentat ​​ca și copii, am pierdut contactul cu sentimentele noastre, pentru că suntem învățați că aceasta este calea de a le trata. Prin faptul că sentimentele nu sunt prelucrate în mod corespunzător, ele se stochează în corpul nostru, doar pentru a se manifesta ca aliniere în viitor. Dacă copiii sunt învățați la o vârstă fragedă să îşi exprime sentimentele și să își proceseze propriile emoții, ei vor prospera în anii următori, pentru că ei se vor transforma, în loc să mențină energia stagnantă în corpurile lor.

Într-adevăr, toate ființele de pe acest Pământ au o singură dorință și aceasta este pentru iubire, a fi iubire și a fi bucurie. Cu toate acestea, datorită programării ca adult, funcţionează în cantități masive de durere, încercând să umple golurile cu posesiuni externe și validare externă. Ne-am rănit unii pe alții pentru că suntem răniți, și nu avem nicio idee, cum să ne vindecăm în mod corespunzător. Nu avem nicio idee că este bine să fim esența noastră adevărată a copilului. Copiii nu sunt învățați, cum să se iubească în mod corespunzător, ca urmare, ca adulți merg căutând în exterior ceva sau pe cineva, care să umple vidul. Odată ce ne dăm seama că iubirea noastră vindecă pe deplin totul, vom putea să reflectăm dragostea pură necondiționată față de ceilalți. Acest lucru îi va ajuta și pe alții în vindecare, pentru că vor vedea exemplul cuiva, care se iubește pe deplin și li se va arăta lor înşişi, cum să facă același lucru.

Odată ce am devenit conștienți de cât de multe daune ne-am făcut noi înșine, devine responsabilitatea noastră să ne vindecăm. Începeți să vedeți lumea, ca un copil, cu mirare nesfârșită și privind lucrurile, ca minuni și experiențe, mai degrabă decât etichetându-le și clasificându-le. Începeți să simțiți în călătoria voastră, mai degrabă decât să gândiți, și să analizați. Faceți lucruri, care vă aduc bucurie, mai degrabă decât ceea ce vi se spune să faceți. Nu vă fie teamă să fiți delicaţi, tandri și vulnerabili. Fiți dragostea, care sunteți voi și eliberați toate construcțiile sociale, care au distrus adevărata esență a iubirii. Adultul este un mit și unul, care a creat un colectiv de suflete deteriorate, toate alergând în căutarea iubirii prin toate locurile greșite.

Mama Întregii Creații este ființarea supremă a esenței copilului. Ea este puternică, plină de compasiune, iubitoare, curajoasă și plină de bucurie. Ea ne-a creat pe toţi asemeni Ei. Noi suntem Ea și Ea este Noi. Rana de separare vine din ideea că trebuie să creștem, și să devenim indivizi robotici. Putem să ne conectăm numai în inimă și la Mama numai dacă suntem în starea copilului. Intraţi în diamantul inimii, și reveniți în esența originală, Unu cu Sursa.

  https://lovehaswon.org/lovehaswon-special-message/

Imagini: Pinterest

Traducere: Ambarees postat pe: https://jawescreator.gitlab.io/2019/05/08/mit-adult/

⤧  Next post De ce suntem aici ⤧  Previous post Oameni cu Spini ce Înfloresc Culoarea