ceti

Coming Home to Your Divinity

By Nicky Hamid, 29 noiembrie 2019

Azi am spus că vă rog frumos să traduceți, și să puneți pe blogurile voastre acest articol minunat. Cineva, cine a asistat la dialog, a tradus, apoi a spus simplu: “este pentru blogul tău. Eu am tradus, dar se potriveşte în contextul dialogurilor de pe pagina blogului tău.”

Îți mulțumesc Sticri pentru timpul alocat acestei traduceri și pentru surpriza făcută blogului JawesCreator. Reamintesc blogul traducătorului: https://sticri.home.blog/2019/11/27/intelegerea-legilor-universale/

Cultura la care am fost expuși cu toții ne-a învățat unele chestiuni foarte „temeinice/robuste”. Ne-a fortat să ne întrebăm, să avem dubii și să căutăm răspunsuri pentru absolut tot ceea ce am experimentat.

Am învățat în calitate de copii că nu știm absolut nimic și că altcineva din exterior știe. Am fost învățati că dacă vrem să intram in aceasta lume, ar fi bine să aflăm ce trebuie să cunoaștem/știm și apoi să-i convingem pe alții prin diverse modalitati că noi știm ceva și că ei au nevoie de noi pentru ceea ce știm. Și dacă nu puteți face acest lucru, atunci ați invatat următorul pas, foarte bun și anume cum să-l falsificați și cel puțin să vă convingeți pe voi că nu sunteți fals.

Școlile noastre, comunitatea noastră, guvernul nostru, legile noastre, afacerile noastre, religia și știința noastră, cer ca noi să fim un „autentic/original” fals. Mai departe am invatat că atât timp cât vom avea un motiv „bun” pentru a ne gândi la ce am făcut si realizat și cum au funcționat lucrurile, atunci am putea avea un simulacru de fericire.

„Dacă știu de ce și pot să le explic altora, atunci voi primi de la alții validarea pe care mi-o doresc atât de mult. S-ar putea chiar să mă simt demn și iubit ”

Am devenit niste monștri analitici, care pot demonstra totul într-un mod logic, „rațional”. Și știm cu toții ce s-a întâmplat.

Monstrul a început să ne devoreze. În modul nostru de a analiza totul (jocurile mintii) am făcut totul profan. Am scos viața din sacru și astfel am permis conectarea noastră aproape cu Tot Ceea ce se vestejeste în uitare.

Într-o ultimă nebunie am stabilit o regulă și am făcut-o din punct de vedere politic incorectă, si astfel nu putem să vorbim despre orice lucru care a fost fantastic, feminin, mistic, evlavios, divin sau chiar subiectiv. Dumnezeu era mort și singurele lucruri rămase erau un sentiment de amorțeală/insensibilitate, realitatea determinismului biologic și un mit potrivit căruia noi am avut controlul final asupra vieții, chiar dacă ne simțeam neputincioși.

Așadar, pe măsură ce ne ridicăm la inălțimea adevărului jocului pe care l-am jucat, trebuie să ne luăm înapoi esența a tot ceea ce suntem „in interior”. Dificultatea a fost mintea noastra împieliţată care, pentru fiecare dintre noi, a ridicat continuu cele o mie și una de îndoieli din spatele a tot ceea ce am experimentat. Ne-a împiedicat și am crezut că pentru a face o transformare trebuie să știm și să înțelegem mental tot ceea ce facem.

Un alt gest care te ispiteste să intri in jocuri și mai profane.

Comunitatea așa-numită „spirituală” este plină de jocuri și pretenții false, care sunt atât de bine camuflate (ascunse în autoamăgirea disperării), încât numai cei care ascultă cu adevărat îndemnul lor interior (sufletul inimii lor) își pot discerne propria profanitate.

Suntem în plin proces de transformare prin readucerea Sufletului (Luminii) în tot, readucând sentimentul adevărului în ceea ce am permis în noi înșine să fie secat, prin analiză și punctul de vedere unilateral pe care noi l-am menținut.

Așadar, pentru a avea controlul deplin asupra ființei noastre, cel mai simplu răspuns este să punem înapoi Iubirea pe care am ascuns-o de noi înșine și de lume, asta pentru a devoala profanul ca sacru din nou si pentru a ști ce va continua și ce va disparea in nimicul din care a venit.

Acesta este pentru mine motivul pentru care un simț puternic al „mersului într-o manieră sacră” stă la baza Cunoașterii si a Iubirii mele. Este ca un marker și un ghid al propriului meu adevăr. Este o parte și o consecință a găsirii autenticității și conexiunilor noastre cu tot ce există în această lume. Este recuperarea propriei noastre Divinități și recunoașterea Divinității in Tot Ceea Ce Este (Sursa, Dumnezeu … …. SUNT CEEA CE SUNT).

Este alegerea noastră să recuperam prin Iubire, Divinitatea Absolută a fiecărui fir de iarbă. Totul, dar totul devine prețios.

Este în conștiinta și acceptarea totala ca noi cu fiecare respirație sa luăm în noi înșine și din interiorul nostru Puterea Divină și Adevărul Creației și Adevărul Creării.

Cât de preţioşi sunteți.

Așa de mult vă iubesc………….

Imagini: Pinterest

https://lovehaswon.org/coming-home-to-your-divinity/

Traducere Sticri, 29 noiembrie, 2019 postat pe:

https://jawescreator.gitlab.io/2019/11/30/venind-acasa-spre-dumnezeirea-voastra/

⤧  Next post Popasuri de 1 Decembrie ⤧  Previous post Surâsul mângâierii