ceti

Ambarees, 17 martie, 2020

Dacă tot trăim un bun moment în care este permis, să ne expunem opiniile vis-a-vis de ce se întâmplă în lume în aceste momente, dacă fiecare ne batem că dreptatea noastră este mai dreaptă decât a celuilalt, şi este un moment pentru a ieşi în faţă prin demonstratrea cunoştinţelor pe care le deţinem, am chef să mă bag şi eu în acest joc. Pentru câteva minute.

Constat o nebunie generală socială generată de neîncredere. Neîncredere că virusul există, neîncredere despre modul cum a apărut, neîncredere că vom fi capabili să gestionăm criza economică ce va urma. Nu suntem în stare să ne punem de acord nici asupra unui singur punct, de unde să pornim mai departe. Şi avem nevoie de claritate, de unde să pornim, pentru că, să ţesem versiuni, şi să ne îndepărtăm de la momentul esenţial ştim să o facem. Prin îndepărtarea de acest punct nu vom crea lumea de echilibru. Dacă ar fi să aleg un punct de unde aş porni, aş porni de la faptul că suntem fragili şi expuşi. Şi apoi aş începe să creionez restul abordărilor. Personal, mie îmi este de folos să cred, şi cred, că aceast virus a venit în lume pe cale naturală. Este o consecinţă a evoluţiei vieţii. Adeseori, ne credem omnipotenţi, punându-i pe piedestale inexistente pe alţii, şi astfel credem că suntem conduşi de organizaţii oculte, ce pun totul la cale după scenarii bine stabilite. Oricât de bine stabilite ar fi, ştiu şi aceste organizaţii că există acel element numit miracol, numit evoluţia vieţii, element pe care nu îl pot controla. Dacă ar fi atât de puternici ne-ar râde firesc în nas, ori şi ei se ascund şi luptă mereu pentru deţinerea controlului.

Aleg, că ceea ce trăim este un astfel de moment prin care Viaţa se rescrie pe ea însăşi, un moment în care Dumnezeu ne arată cartonaşul galben, întrebându-ne pe fiecare cum dorim să mergem mai departe, şi în funcţie de cum vom rescrie aşa vom merge. Tare mi-e teamă că vom rescrie prost, şi în loc să beneficiem de acest moment de gândire în scopul construirii unei lumi a echilibrului, vom rescrie, lăsându-i pe oculţi să îşi reia conducerea, şi astfel vom scrie o profeţie autoîndeplinită. Am spus mereu despre eruditul Bacon, care considera că au dreptul să citească cărţi spirituale, cei ce cunosc fizică, matematică, biologie, arte. Îl aduc iar în discuţie, deoarece notele spiritualităţii sunt atât de sensibile, încât folosite de cei ce nu au un minim de înţelegere asupra lumii, ar crea dezastre. Am citit un articol mai vechi despre cum erau pregătite slujitoarele templelor în antichitate. În Dacia lui Zamolxe mai exact, acestea studiau de la matematică, astronomie până la biologie, medicină, ştiinţe sociale, absolut tot. Este o discuţie amplă pornind de la acestea şi cum ne autofaultăm gândind că ştim şi neluând în seamă acel ce ştim în acord cu puterea fiinţei noastre, la nivelul de percepţie la care suntem fiecare. Cum ne autofaultăm? Prin tot haosul neîncrederii, prin tot haosul în care nu cădem de acord unii cu alţii, de fapt nici nu stăm să ne ascultăm, fiecare vrem să arătăm că avem dreptate, aşa că ne aducem haosul prin care nu ne luăm timpul să privim cu sinceritate şi loialitate însăşi Viaţa. şi nu vorbim despre teamă aici

Trăim social-general o luptă la nivel nevăzut. O minge ridcată la fileu de către Dumnezeu însuşi, ca urmare a rugăciunilor ce ne-au fost ascultate. Ce facem cu această minge, de fiecare depinde. Avem de făcut lucruri concrete. Printre care să ne punem de acord raţiunea şi emoţionalul, şi acţionalul, creând încrederea într-o lume a echilibrului, bunului simţ, respectului şi valorizării celorlalţi, şi de aici încolo apoi restul va fi mai uşor de văzut. Când noi suntem încăpăţânaţi, Dumnezeu poate face doar ceea ce este în firesc. Viaţa sparge şi încăpăţânările. Cu cât mai mare este această încăpăţănare, cu atât mai dură este lovitura, deoarece, Viaţa îşi croieşte drum să poată curge mai departe. Mă opresc, deoarece intru pe terenul altui subiect, legat despre necesitatea ca noi să avem inima smerită, caldă precum o pâine proaspăt scoasă din cuptorul bunicii, ce ştie să pună vindecător semnul crucii, potolind arsurile foamei vidului.

Imagini: Pinterest

⤧  Next post Complicata Ţesătură a Creației ~ O Metaforă cu privire la Dumnezeu ⤧  Previous post Cum Flăcările Gemene ne aduc Acasă la Noi Înşine.