ceti

“Unde Steaua Luminează”, rosteşte un colind.

Îmi amintesc de vizitatorul discret, NeoWise şi de nopţile petrecute cu ochii şi sufletul lângă această cometă.

În vizitele lor cometele aduc daruri. Plăcute sau poate mai puţin plăcute.

NeoWise un Ambasador al timpurilor încărcate de istorie şi cunoaştere, a petrecut aproximativ două luni deasupra României.

Elegantă, tăcută, încărcată de pace, trezea în mijlocul nopţilor o lumină asemănătoare luminii din Noaptea de Înviere. Nu puteam rata această întâlnire unică. Stăteam trează să o privesc, să o ascult cu inima. Pe parcursul nopţilor, cât am avut-o oaspete, am purtat un dialog tăcut, încărcat de senin şi expansivitate. Un dialog ce se auzea undeva departe, departe, unde poate nu voiam să mai privesc vreodată.

În ultima zi de popas, când devenise invizibilă pentru ochii fizici, nu am mai stat trează, poate nu voiam să văd cum pleacă. În visul nopţii, NeoWise, a bătut la geamul camerei mele. Îmi spunea ceva, ce atunci nu desluşeam, credem că doar îşi ia rămas bun.

Au trecut câteva luni şi înţeleg, NeoWise mi-a lăsat un dar. Nu mi-am imaginat niciodată cât de frumoasă şi dificilă deopotrivă este această trăire a darului său. Unde a găsit darul, cum de s-a gândit să se ocupe tocmai de dorurile blocate voit, doar ea ştie. E o Lady Wise!

Cu toată eleganţa, mi-a pus în braţe Înţelepciunea, să mă descurc cu Iubirea.

Lady Wise îşi continuă călătoria printre alte stele, dar, a lăsat în dar sufletul, care mi-a spus pur şi simplu: “sensul este să găseşti experienţa autentică cea mai aproape de Dumnezeu.”

A adus sufletul care a spus: “când vei dizolva durerea, la capăt va fi lumina.” Nimic interesant, desigur, dacă, nu aş fi scris singură aceste lucruri acum ceva vreme. Într-un dialog emo-fantezit. Varianta pe scurt este, Lady Wise a adus sufletul care să rostească cuvintele în cadrul descris de mine atunci, pentru a-mi arăta încă o dată Preznţa faptului că lumea nouă a fost şi este mereu aici.

Atunci când lucrezi cu umbrele, parcurgând procesul cu răbdare, oricât ar fi de greu, se restabileşte comunicarea cu Sursa. Când comunicarea este restabilită, este lăsat spaţiu Sursei, iar aceasta va reaşeza lumea personală şi lumea înconjurătoare, într-un firesc, divin, de neimaginat pentru cunoaşterea ce trasează limitări.

Imagini: Pinterest

⤧  Next post Mi-am ascuns sufletul în palmă ⤧  Previous post Punţi suspendate