ceti

Am tot citit articole și scrieri despre iubire. Unele mai calde, altele pline de metafore, unele tehnice. M-am îndrăgostit. Iubirea mi-a adus confuzie de cele mai multe ori, mi-a adus stări de autopedepsire și de reconsiderare în jos a propriei ființe. Rațional pot înțelege și explica toate teoriile despre flăcări gemene, despre iubirile spirituale, despre iubirile romantice. Rațional am încercat să forțez iubirea. Dacă este să vorbesc din experiența proprie, un dezastru absolut fermecător în viața mea, în acest sens, dezastru care mă face să mă îndrăgostesc de el.

Vin din conferința anuală de psihodramă. Doresc să împărtășesc o bucățică dintr-un atelier în care am primit o perspectivă diferită asupra iubirii, o perspectivă care pe mine mă scoate din confuzie. Dacă nu aveam posibilitatea să interacționez cu ceilalți participanți, să vorbesc, să exprim și să aud alte puncte de vedere, în prezență desigur, conștientizarea nu ar fi fost la fel de puternică.

La acest atelier din care aduc Ceasul Iubirii, terapeutul a fost o doamnă din Turcia.

Acest ceas arată astfel, ora 12 – ora la care ne îndrăgostim cu tot ce înseamnă îndrăgostire pentru fiecare, întâlnirea ce aduce emoție, cum ar fi de exemplu, când vântul cald mângâie ramurile unui copac. Ora trei, ora la care suntem în iubire, ora la care ne îngrijim unul de celălalt, devenim împreună, trăim plinătate, împlinire. Ne uităm apoi la ora șase, ora la care relația devine instabilă. Simțim că nu mai contăm, simțim că partenerul este plictisit, caută altceva, dar nu pe noi, momentul când trăim incertitudini. Am vrea să o rupem pentru că nu mai contăm, dar, în capul nostru există variantele care ne spun că totuși suntem iubiți, chiar dacă faptele arată contrariul. Este ora ambivalențelor, care ne pot crea multe probleme. Și apoi, vine ora nouă, unde am reușit să ne rupem și suntem singuri. Am reușit să ieșim din relație, suntem în libertatea de unde putem privi spre ora 12.

Ideea este că, ne schimbăm cu toții, totul devine, și în ritmul acestei deveniri trecem prin fiecare oră a cadranului.

Deși ora trei înseamnă deplinătate și este de atins, de menținut cu toate nuanțele a ce înseamnă și aduce după sine ora trei, personal, țintesc spre ora nouă, ora care implică comoditate, neimplicare sau poate o adâncă înțelepciune. La ora nouă îmi place de fapt, starea de suflu. După o grea ședere la ora șase, aici se poate respira. Și când respiri atunci poți renaște iubirea. Cum este o viață fără aceste momente ale orei șase, găsim în lumea interioară, în locul sacru din noi, în lumea despovărată de strategiile de supraviețuire.

Am împărtășit acest cadran în rolul de instrument, în vederea armonizării nuanțelor iubirii, astfel încât ora șase să devină în timp, un popas plăcut, al cinei iubirii în doi.

21 noiembrie, 2021

Imagini Pinterest

⤧  Next post Inocența Portalurilor Cosmice ⤧  Previous post 11:11-Energii